Pregătirea pentru naștere — Semne, când să mergi, gestionarea durerii și cezariană

Nașterea nu începe de obicei brusc — corpul tău trimite semnale în zilele și săptămânile care preced livrarea. Recunoașterea acestor semne te ajută să te simți pregătită, mai degrabă decât prinsă pe nepregătite.

În săptămânile dinaintea nașterii, s-ar putea să observi că bebelușul 'coboară' mai jos în pelvis, ceea ce face respirația mai ușoară, dar crește presiunea pelviană și frecvența urinară. S-ar putea să pierzi dopul mucos — o secreție groasă, asemănătoare gelului, care uneori este ușor colorată cu sânge (numită 'bloody show'). Contracțiile Braxton Hicks pot deveni mai frecvente și mai puternice, iar s-ar putea să experimentezi o explozie de energie și dorința de a organiza și curăța (instinctul de 'cuibărire'). Scaunele libere sau diareea în ziua sau două înainte de naștere sunt, de asemenea, comune, deoarece prostaglandinele care înmoaie colul uterin afectează și intestinele.

Semnele adevărate de naștere includ contracții regulate care devin progresiv mai apropiate, mai lungi ca durată și mai puternice ca intensitate în timp. Spre deosebire de contracțiile Braxton Hicks, contracțiile adevărate nu dispar când schimbi poziția, te plimbi sau bei apă. Ele încep adesea în partea inferioară a spatelui și radiază spre față, urmând un model previzibil. Apa ta s-ar putea să se rupă — aceasta poate fi o explozie dramatică sau un șiroi lent și persistent pe care l-ai putea confunda cu urina. Numai aproximativ 10-15% dintre femei experimentează ruperea apei înainte ca contracțiile să înceapă.

Diferența cheie între nașterea prodromală (falsă) și nașterea adevărată este progresia. Contracțiile adevărate devin constant mai apropiate și mai intense. Dacă nu ești sigură, cronometrează-le timp de o oră — dacă sunt neregulate sau se opresc cu odihna, este probabil că nu este încă o naștere activă.

Știind când să pleci la spital poate părea stresant, dar regula 5-1-1 oferă o orientare fiabilă pentru cele mai multe sarcini la termen: mergi când contracțiile sunt la 5 minute distanță, fiecare durând cel puțin 1 minut, iar acest model a continuat timp de cel puțin 1 oră. Unii furnizori folosesc 4-1-1 (contracții la 4 minute distanță) sau 3-1-1 pentru femeile care locuiesc departe de spital sau care au avut nașteri rapide anterioare.

Pentru a cronometra contracțiile, măsoară de la începutul unei contracții până la începutul următoarei (acesta este intervalul), și notează cât durează fiecare contracție (aceasta este durata). Folosește o aplicație de cronometrare a contracțiilor sau pur și simplu un ceas cu secundar. Înregistrează cel puțin 5-6 contracții pentru a identifica modelul.

Mergi imediat la spital, indiferent de modelul contracțiilor, dacă ți se rupe apa (notează timpul, culoarea și mirosul — limpede și inodor este normal; lichidul verde, maro sau cu miros neplăcut necesită evaluare urgentă), ai sângerări vaginale semnificative (mai mult decât un 'bloody show'), simți o mișcare fetală redusă, ai o durere de cap severă cu modificări ale vederii (posibilă preeclampsie), sau contracțiile încep înainte de 37 de săptămâni (posibilă naștere prematură).

Când ajungi la spital, vei fi evaluată în triage. O asistentă sau un furnizor va verifica dilatarea cervicală, efacementul (subțierea) și poziția bebelușului. Vor monitoriza contracțiile și ritmul cardiac al bebelușului. Dacă ești în naștere timpurie (mai puțin de 4-6 cm dilatați), s-ar putea să fii trimisă acasă pentru a naște acolo mai mult — aceasta este normal și nu înseamnă că ai venit prea devreme. Nașterea acasă în timpul fazei timpurii este adesea mai confortabilă și poate reduce probabilitatea intervențiilor inutile.

Sună biroul furnizorului tău înainte de a merge — ei te pot ajuta să evaluezi dacă este timpul și să alerteze spitalul cu privire la sosirea ta.

Gestionarea durerii în timpul nașterii există pe un spectru, de la tehnici de confort fără medicamente la anestezie regională completă. Înțelegerea tuturor opțiunilor dinainte te împuternicește să iei decizii informate în momentul respectiv — și este complet în regulă să îți schimbi părerea în timpul nașterii.

Opțiunile fără medicamente includ mișcarea și schimbările de poziție (mers, legănare, poziția pe mâini și genunchi, ghemuit — menținerea unei poziții verticale și mobile poate reduce durerea și ajută progresul nașterii), hidroterapia (nașterea într-un duș sau cadă caldă oferă o ușurare semnificativă a durerii; flotabilitatea și căldura relaxează mușchii și reduc percepția intensității contracțiilor), tehnici de respirație și relaxare concentrată (respirația lentă și ritmică în timpul contracțiilor activează sistemul nervos parasimpatic și reduce răspunsul de luptă sau fugă), masaj și contrapresiune (presiunea fermă pe partea inferioară a spatelui în timpul contracțiilor poate oferi ușurare, mai ales pentru nașterea pe spate), un aparat TENS (stimulare electrică transcutanată a nervilor — electrozi mici pe spate livrează impulsuri electrice ușoare care blochează semnalele de durere), și utilizarea mingii de naștere (stând, sărind ușor sau făcând cercuri cu șoldurile pe o minge de naștere poate reduce durerea pelviană și încuraja progresul nașterii).

Opțiunile medicamentate includ oxidul nitros ('gazul amuzant') — un amestec 50/50 de oxid nitros și oxigen inhalat printr-o mască în timpul contracțiilor; nu elimină durerea, dar reduce anxietatea și atenuează senzația. Opioidele IV (fentanil sau morfină) oferă o ușurare temporară a durerii, dar pot provoca somnolență și pot afecta respirația bebelușului dacă sunt administrate aproape de livrare. Epidurala este cea mai eficientă formă de ușurare a durerii în timpul nașterii, utilizată de aproximativ 70% dintre femeile din spitalele din SUA. Un anestezist plasează un cateter mic în spațiul epidural al spatelui inferior, livrând medicamente continue care amorțesc partea inferioară a corpului în timp ce rămâi trează și alertă. Epiduralele moderne 'care permit mișcarea' permit o anumită senzație și mișcare.

Nu există o medalie pentru suportarea durerii, iar alegerea medicamentelor nu este un eșec. Cel mai bun plan de gestionare a durerii este cel care te ajută să ai o experiență pozitivă la naștere.

Un plan de naștere este un instrument de comunicare — o modalitate de a-ți împărtăși preferințele cu echipa ta de îngrijire, astfel încât să te poată susține, mai ales în momentele când s-ar putea să nu poți articula clar dorințele tale. Nu este un contract, iar flexibilitatea este esențială deoarece nașterea este imprevizibilă. Gândește-te la el ca la 'preferințe de naștere' mai degrabă decât la un plan rigid.

Elementele cheie de inclus sunt preferințele tale pentru mediu în timpul nașterii (iluminare slabă, muzică, vizitatori limitați, libertatea de a te mișca și schimba pozițiile, cine vrei să fie în cameră), preferințele pentru gestionarea durerii (preferința ta inițială și dacă ești deschisă să îți schimbi părerea — de exemplu, 'Aș dori să încerc opțiuni fără medicamente mai întâi, dar sunt deschisă la o epidurală dacă este necesar'), preferințele de monitorizare (monitorizare fetală intermitentă versus continuă — monitorizarea intermitentă permite mai multă mobilitate, dar nu este adecvată pentru toate situațiile), și preferințele pentru împingere și livrare (poziții preferate, dacă dorești o oglindă pentru a observa, clamparea întârziată a cordonului, contactul piele pe piele imediat după naștere).

De asemenea, ia în considerare includerea preferințelor tale pentru intervenții — sentimentele tale despre metodele de inducție, epiziotomie (ACOG recomandă împotriva epiziotomiei de rutină), și livrarea asistată cu vacuum sau forceps. Pentru cezariană, notează dacă ai dori ca draperia să fie coborâtă pentru a observa nașterea, contactul piele pe piele imediat în sala de operație și cine ar trebui să te însoțească.

Preferințele pentru îngrijirea nou-născutului sunt adesea neglijate: baia întâi întârziată, contactul piele pe piele imediat și extins, alăptarea în prima oră, și dacă dorești ca bebelușul să stea cu tine în cameră. Dacă alegi să nu alăptezi, notează și asta — echipa ta ar trebui să susțină decizia ta informată fără presiune.

Păstrează-ți planul de naștere pe o pagină. Împărtășește-l cu furnizorul tău la o vizită prenatală (în jurul săptămânilor 32-36) și adu copii la spital. Discută-l cu partenerul tău sau persoana de suport astfel încât să poată susține dorințele tale dacă este necesar.

Aproximativ 32% dintre nașterile din Statele Unite sunt livrări prin cezariană, așa că înțelegerea procedurii este importantă, indiferent de planul tău de naștere. O cezariană (C-section) este o livrare chirurgicală printr-o incizie în abdomen și uter. Unele sunt planificate din timp (programate), iar altele devin necesare în timpul nașterii (neplanificate sau de urgență).

Cezarianele planificate pot fi recomandate pentru placenta previa (placenta care acoperă colul uterin), bebelușul fiind într-o poziție breech sau transversală care nu poate fi corectată, sarcina multiplă (în funcție de poziționare), anumite condiții de sănătate materne, incizie uterină clasică anterioară (verticală), sau o eruptie activă de herpes genital în momentul livrării. Cezarianele programate sunt de obicei efectuate la 39 de săptămâni.

Cezarianele neplanificate în timpul nașterii pot apărea dacă nașterea stagnează în ciuda intervențiilor (eșec în progresie), bebelușul arată semne de stres pe monitorul fetal, cordonul ombilical prolapsează (coboară prin colul uterin înainte de bebeluș), sau placenta începe să se desprindă de peretele uterin (decolare placentară). O cezariană de urgență poate avea loc foarte repede — uneori în termen de 15-30 de minute de la decizie.

În timpul unei cezarianei, vei primi anestezie regională (spinală sau epidurală) astfel încât să fii trează, dar amorțită de la piept în jos. Se face o incizie orizontală chiar deasupra liniei părului pubian (incizie de tip bikini). Întreaga livrare durează de obicei 10-15 minute, cu încă 30-45 de minute pentru a închide. Multe spitale susțin acum cezarianele 'blânde' sau 'centrate pe familie', care includ coborârea draperiei pentru a putea observa, contactul piele pe piele imediat în sala de operație și prezența partenerului tău.

Recuperarea după o cezariană durează mai mult decât livrarea vaginală — de obicei 6-8 săptămâni. Vei rămâne în spital timp de 2-4 zile. Gestionarea durerii include medicamente care sunt sigure pentru alăptare. Vei fi încurajată să te plimbi în termen de 12-24 de ore pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge. Evită să ridici orice lucru mai greu decât bebelușul tău timp de 4-6 săptămâni și fii atentă la semnele de infecție (febră, roșeață în creștere sau drenaj la incizie, secreție cu miros neplăcut).

Nașterea este împărțită în trei etape, fiecare având caracteristici și cronologii distincte. Înțelegerea lor te ajută să recunoști unde te afli în proces și ce urmează.

Prima etapă este cea mai lungă, extinzându-se de la debutul contracțiilor regulate până la dilatarea cervicală completă (10 cm). Este împărțită în naștere timpurie (0-6 cm dilatație), unde contracțiile sunt ușoare până la moderate, la 5-20 minute distanță, și durează 30-60 de secunde. Această fază poate dura ore sau zile pentru mamele la prima naștere. Cele mai multe femei se simt confortabil acasă în această fază — odihnește-te, mănâncă ușor, hidratează-te și cronometrează contracțiile periodic. Nașterea activă (6-10 cm dilatație) este când contracțiile devin intense, la 2-4 minute distanță, și durează 60-90 de secunde. Aceasta durează de obicei 4-8 ore pentru mamele la prima naștere. Aici vei fi la spital și s-ar putea să dorești gestionarea durerii. Tranziția (8-10 cm) este cea mai intensă fază — contracțiile sunt puternice și aproape continue. De obicei durează 30 de minute până la 2 ore și este adesea însoțită de greață, tremur și presiune intensă.

A doua etapă începe la dilatarea completă și se încheie cu nașterea bebelușului. Aceasta este etapa de împingere. Pentru mamele la prima naștere, durează de obicei 1-3 ore (mai scurtă în cazul unei nașteri fără epidurală). Cu o epidurală, furnizorul tău poate recomanda 'nașterea în jos' — așteptând să simți nevoia de a împinge, mai degrabă decât să împingi imediat la 10 cm. Vei împinge cu contracțiile și te vei odihni între ele. Vârful capului bebelușului (devenind vizibil) este un semn că livrarea este iminentă.

A treia etapă este livrarea placentei, care de obicei are loc la 5-30 de minute după nașterea bebelușului. Furnizorul tău va examina placenta pentru a se asigura că este completă, iar s-ar putea să primești Pitocin pentru a ajuta uterul să se contracte și să reducă sângerarea. Aceasta este, de asemenea, când orice rupturi sunt reparate.

Fiecare naștere este diferită — aceste cronologii sunt medii, iar experiența ta poate fi mai scurtă sau mai lungă. Livrările ulterioare sunt, în general, mai rapide decât prima.